GSoC 2011: „cea mai mare realizare ca programator”

Găzduim în cele ce urmează însemnările studentului Emanuel Costea (anul II), unul dintre participanții la ediția din acest an a inițiativei Google Summer of Code care s-a desfășurat pe parcursul vacanței:

Google Summer of Code 2011

Google Summer of Code 2011

„Google Summer of Code este cel mai mare program internațional care oferă studenților din toată lumea posibilitatea de a ajuta diferite organizații open source. Anul acesta a fost a șaptea ediție a programului în care au fost prezenți 1115 studenți din 68 de țări.

Am auzit despre GSoC de pe blog-ul FII Student și l-am discutat amănunțit cu diferiți colegi, iar prestigiul său și beneficiile materiale m-au determinat să particip.

Pentru înscrierea studenților au fost puse la dispoziție 10 zile. În aceste zile am răsfoit lista cu organizații de nenumărate ori până am găsit un proiect potrivit cunoștințelor mele. Am ales Ryzom core, o platformă pentru dezvoltarea jocurilor de tip MMORPG (Massively Multiplayer Online Role-Playing Game). Proiectul meu a constat în crearea unei aplicații pentru a ajuta traducătorii și programatorii să manevreze cu ușurință fișierele de traducere. De asemenea, în această perioadă am discutat foarte mult cu membrii comunității pentru a aduna cât mai multe informații necesare elaborării proiectului.

După ce am fost acceptat, am luat legătura cu mentorul aferent proiectului ales și am început să mă documentez despre Ryzom core. Mentorul a avut un rol important în îndrumarea mea și în urmărirea pașilor din cadrul proiectului. Am beneficiat din partea acestuia de explicații pentru problemele întâmpinate. Împreună cu el, la fiecare problemă testam codul de N ori, urmăream pașii efectuați, iar comunitatea ne ajuta foarte mult și – până la urmă – o rezolvam. În fiecare luni trebuia să scriu un raport despre ce am făcut și ce nu am făcut în ultima săptămână și ce voi face în continuare. Astfel, am avut o legătură foarte strânsă, discutam de 3—4 ori pe săptămână.

Proiectul meu a fost scris în C++, folosind Qt pentru interfața grafică și OpenNeL pentru manipularea documentelor. Nu am avut cunoștințe extraordinare în C++, prima oară când am lucrat în acest limbaj a fost la facultate, iar acasă am dobândit mai multă experiență folosind și Qt. Nu trebuie să fii expert într-un limbaj pentru a participa la GSoC, poți învăța pe parcurs. De asemenea, un lucru important pe care l-am învățat acum este planificarea etapelor și timpul necesar alocat fiecărei etape. Contează foarte mult cum îți planifici proiectul, deoarece trebuie să respecți planul pentru cele 2 evaluări.

Un principiu care stă la baza GSoC este acela că orice conversație dintre student și mentor se întămplă doar în mediul online. Astfel, se folosește foarte mult IRC-ul sau lista de discuții (mailing list), iar fiecare organizație are propriul canal de IRC (Internet Relay Chat). Pe canalul principal (#gsoc) am purtat conversații interesante cu studenți și mentori din toată lumea, pe diferite subiecte.

Pentru mine, Google Summer of Code a reprezentat cea mai mare realizare ca programator. De asemenea, urez succes tuturor care doresc să participe!”

Citiți și celelalte notițe punctând o parte dintre activitățile la care s-au implicat studenții FII în vacanța de vară:

Publicat în FII. Etichete: , , , , , , , , , , , . Comentarii închise la GSoC 2011: „cea mai mare realizare ca programator”

FII pe vârful Lenin (jurnal vizual)

Așa cum am menționat anterior în însemnările Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine! și În vacanța de vară: de la premii la alpinism oferite de blog-ul FII Student, masterandul FII Paul Diac împreună cu Lucian Roșu (absolvent al Facultății de Geografie a UAIC) au demonstrat că prin atitudine pot cuceri vârful Lenin (7134m) dovedind astfel că sunt printre primii.

În cele ce urmează aveți posibilitatea să „răsfoiți” jurnalul vizual al expediției Lenin 2011 care punctează cele mai interesante momente ale ascensiunii și care arată – de asemenea – că FII e în vârf, ca de obicei… 🙂

Suplimentar, poate fi urmărit filmul consemnând prezența steagului României pe vârful Lenin.

Le dorim, în continuare, succes!

Studenții FII despre stagiile de practică

O parte dintre studenții facultății au efectuat pe parcursul vacanței de vară stagii de practică în industria software, oportunități facilitate de inițiativa Stagii pe Bune, proiect la care FII este partener alături de alte facultăți de profil din București, Cluj și Timișoara.

Dintre aceștia, au binevoit să-și împărtășească impresiile Georgiana-Ramona Turcsanyi (studentă în anul al doilea) și Alecsandru Grigoriu (masterand în cadrul specializării Ingineria sistemelor software).

Ce a presupus stagiul efectuat?

  • GT: Am realizat două stagii de practică în această vară, ambele în cadrul Embarcadero Technologies. În primul am dezvoltat o aplicație în Delphi, iar în cadrul celui de-al doilea am fost intern pe postul de Quality Assurance Engineer.
  • AG: Am lucrat la compania Idegrafo (sub îndrumarea lui Adrian Mironescu – absolvent FII) ca designer, acoperind o gamă largă de domenii (de la proiectarea interfețelor Web, la editări grafice, logo design până la procese de research și naming).
FII pentru viitor (ilustrație realizată de Cosmin Vârlan)

FII pentru viitor

Care ar fi aspectele cele mai interesante privind stagiul?

  • GT: A fost interesant să intru într-o firmă și să cunosc detalii care, probabil, le-aș fi aflat doar teoretic și asta abia în anul II de facultate. Am învățat o groază de lucruri noi despre QA (Quality Assurance), diferite tipuri de testare, am luat parte la scrum-uri, am participat la training-uri și, cel mai important, am luat contact cu un mediu nou de programare: Delphi.
  • AG: Cel mai mult am apreciat faptul că am fost implicat în proiecte reale – proiecte foarte mari aș putea spune – și am avut acces la o colecie impresionantă de resurse și materiale educaționale legate de design. Am apreciat și flexibilitatea timpului alocat îndeplinirii task-urilor și relația foarte deschisă cu domnul Adrian Mironescu.

Ce experiențe negative ai întâmpinat?

  • GT: Nu le pot numi experiențe negative, ci provocări. Persoanele din echipa în care am lucrat au dovedit mare încredere în mine, mai ales „tutoarea” mea din echipă. Iar această încredere m-a pus în situații noi, pe care a trebuit să le rezolv singură și care mi-au dat siguranță în deciziile pe care le iau.
  • AG: Uneori provocările au apărut din situații precum lipsa unui brief concret primit de la un client pentru un proiect sau primirea unui feedback lipsit de constructivitate.

Ai repeta experiența efectuării unui stagiu de practică pe parcursul facultății? De ce?

  • GT: Clar da. Nu vreau să pun în umbră importanța educației și a facultății, dar efectuând un stagiu iei contact cu lumea reală și, totodată, poți experimenta diverse ramuri ale informaticii. Este un domeniu atât de vast, încât doar experimentând încetul cu încetul reușești să-ți dai seama ce vrei să faci mai departe.
  • AG: Desigur. Dintr-un stagiu câștigi experiență și acel impuls de care ai nevoie la orice început de drum. De luat în considerare însă suprapunerea vieții profesionale cu cea de student, pentru că în timp se cer sacrificii și efort suplimentar.

Alecsandru concluzionează: „Nu pot decât să recomand călduros realizarea unui stagiu de practică. Oportunități există pentru toată lumea.”

A se parcurge și însemnările noastre precedente: Prezentările Stagii pe Bune 2011, Stagii de practică pentru studenți: impresii și viitor și FII la stagii de practică.

În vacanța de vară: impresii despre GREPIT

Articolul de față găzduiește impresiile studentului Adrian Marinică (anul II) referitoare la participarea sa la ediția 2011 a concursului-festival GREPIT.

GREPIT — Visuri devenind realitate

GREPIT — Visuri devenind realitate

„În peisajul școlar și universitar actual se remarcă o generație care, îndrumată corespunzător, e capabilă să aducă beneficii uriașe întregii lumi. Elevi și studenți cu aptitudini extraordinare, răspândiți pe cei 238391 km pătrați ai țării, separați de spațiu și de rămășițe de mentalitate ale unei perioade încă neapusă. Acum 4 ani, pe 16 august 2007, lua ființă prin puterea unui grup de studenți ceva ce avea să rezolve aceste inconveniente. GREPIT (Grupul Elevilor Pasionați de IT) a pornit de la o întrunire a tinerilor preocupați de IT din Botoșani, dezvoltându-se pe parcurs în ceea ce este azi, unul din cele mai importante evenimente IT adresate elevilor și studenților din România.

Ajuns la ediția a șasea, Festivalul de Tehnologii Informatice GREPIT s-a desfășurat și anul acesta la Ipotești, județul Botoșani, în cadrul Centrului Național de Studii ‘Mihai Eminescu’. Pe o perioadă de șase zile, elevi și studenți din toată țara – reuniți după atracția lor față de tot ce înseamnă IT – au luat parte la workshop-uri, prezentări și discuții în urma cărora și-au dezvoltat cunoștințele, și-au stabilit noi țeluri, și-au format legături de viitor.

Printre atracțiile evenimentului s-au numărat festivalul de film Atom, unde s-au prezentat proiectele participanților de la secțiunea Media, prezentarea lui Mihai Agape despre robotică, prezentarea noului proiect al lui Adrian Mironescu (absolvent FII) – platforma Entero – și o discuție liberă având ca subiect platformele mobile (Android, Blackberry, iOS, Windows Phone). De asemenea, pentru a consolida și mai bine grupul ce se forma, în fiecare seară au avut loc activități de socializare variate, atingându-și scopul cu brio.

Punctul suprem al festivalului a fost însă concursul propriu-zis GREPIT, împărțit în două secțiuni și patru subsecțiuni: IT (Web Development și Software Development) și Media (Video și Stop Motion). Concursul s-a desfășurat pe durata a două zile de prezentări care, în ciuda lipsei de experiență a realizatorilor, au reușit să capteze atenția și să atragă publicul. Mai mult decât atât, pe durata celor șase zile, participanții și invitații au beneficiat de cazare și masă oferite de organizatori – ambele de un nivel calitativ ridicat, raportat la resursele financiare disponibile.

GREPIT 2011 (participanți)

Reflecții personale

Cum în rândurile scrise mai sus am încercat să păstrez o atitudine obiectivă, consider că este necesar să îmi prezint și propriile concluzii în urma celor șase zile de GREPIT. Participant pentru prima oară la Festival, aveam puține așteptări concrete, sperând mai mult într-un rezultat pozitiv.

Cu toate acestea însă, am fost uimit de gradul ridicat de implicare al organizatorilor, de mentalitatea și dezvoltarea intelectuală a participanților și într-un final de întregul eveniment, încărcat de succes. Pentru mine a fost o experiență minunată datorită căreia am reușit să cunosc îndeaproape oameni pe care altfel mă îndoiesc că i-aș fi întâlnit altfel, să cunosc și să mă dezvolt și în alte domenii IT, să îmi doresc mai mult de la mine și, de ce nu, să fiu schimbarea pe care o doresc în lume.

Mulțumesc GREPIT!

P.S.: Pentru alte detalii puteți vizita situl grepit.info sau adresa întrebări pe contul de Twitter @grepit, respectiv pe pagina de Facebook GREPIT.”

În vacanța de vară: studenți participanți la școli de informatică

Continuăm să relatăm o parte dintre evenimentele la care au participat, pe parcursul vacanței de vară, câțiva dintre studenții FII – a se (re)vedea și articolul anterior În vacanța de vară: de la premii la alpinism.

Astfel, așa cum am anunțat, în perioada 29 august—3 septembrie a avut loc la Macea (lângă Arad) ediția 2011 a Școlii de vară „Informatica la Castel”, eveniment dedicat cu precădere tehnologiilor open source și sistemului de operare Linux. Au participat masterandul Alecsandru Grigoriu și studentul Victor Porof, alături de Dragoș Acostăchioaie (colaborator al facultății) și Sabin Buraga.

Pe parcursul programului școlii, au fost susținute – printre altele – următoarele prezentări:

Nu în ultimul rând, menționăm prezentările De la e-mail la Social Web și Îmbunătățirea securității sistemelor Linux cu ajutorul grsecurity, avându-l ca autor pe Dragoș Acostăchioaie.

Alte informații sunt disponibile pe blog-ul dedicat Școlii de vară „Informatica la Castel”.

De asemenea, se cuvin amintite participările studenților noștri la Școala de vară Eurolan 2011 (28 august—4 septembrie, Cluj-Napoca) dedicată prelucrării limbajului natural și la RoCHI 2011 (8—9 septembrie, București) – conferința națională vizând interacțiunea om-calculator.

Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine!

Am primit de la Paul Diac și Lucian Roșu al cincilea mesaj din Osh, punctul de început și final al expediției Lenin 2011.

Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine!
25 August 2011, Lenin Peak, 7134m, Kyrgyzstan, Lucian Roșu și Paul Diac

Mesaj transmis din Osh

„Am revenit din înălțimile Pamirului.

  • 17 August
    După ce am trecut cu bine de problemele de sănătate ale lui Paul (tratament cu antibiotice), am reînceput aclimatizarea. Am urcat împreună (cu bine) în tabăra 2 (5300 m) și am înnoptat în micuțul cort instalat anterior.
  • 18 August
    Am urcat cu greu în tabăra 3 (6100 m), am instalat cortul de altitudine și am înnoptat pentru prima oară la această altitudine. Tabăra 3 este extrem de expusă vânturilor puternice şi a trebuit să îngropăm cortul pentru a rezista intemperiilor. Noaptea am rezistat destul de bine, doar cortul punând probleme deoarece în timpul nopţii a făcut extrem de mult condens, dimineaţa trezindu-ne în zăpadă.
  • 19 August
    Pe un frig crâncen şi un vânt extrem de puternic am urcat pe vârful Razdelnaya (6210 m) — al doilea obiectiv al expediţiei. În aceeași zi am coborât până în tabăra 1 (4400 m), fără prea mari probleme.
  • 20 – 21 August
    Zile de refacere în care ne plimbăm între tabăra de bază şi tabăra 1. Stabilim contacte cu alte echipe şi încercăm să facem o strategie împreună pentru a urca pe vârf. Echipa germano-cehă cu care am stabilit un plan comun nu reuşeşte să urce mai sus de tabăra 3. Foarte puţine echipe au reuşit să facă vârful în ultimele zile, din cauza vremii proaste şi a vântului extrem de puternic.
  • 22 August
    Urcăm cu emoţii în tabăra 2. Traseul dinspre tabăra 1 şi 2 este cel mai periculos şi expus. Suntem expuşi la avalanşe care cad din ce în ce mai des, crevasele s-au mărit în ultima perioadă, iar unele sunt acoperite de zăpadă proaspăt aşezată. Fiind sfârşit de sezon, seara este extrem de frig, utilizăm toate hainele pentru a ne încălzi. Se apropie cu paşi repezi iarna.
  • 23 August
    Ne trezim dimineaţa devreme şi plecăm spre tabăra 3 (6100 m). Deşi ajungem destul de repede (4 ore) efortul se resimte extrem de tare şi suntem obligaţi să renunţăm la planul de a urca direct în tabăra 4 (6400 m). Vremea este aşa cum preconizam, extrem de instabilă (soare și vânt puternic, iar după-amiază nori fioroşi). Toată ziuă o petrecem în tabăra 3, încercând să ne alimentăm şi hidratăm cât de bine se poate. Mai este foarte puţină lume în tabăra 3, doar o singură echipă în afară de noi, şi membrii acesteia se pregătesc să coboare fără să reuşească vârful. Noapte cruntă pentru Lucian. Organismul refuză să mai digere alimente.
  • 24 August
    Pe un vânt puternic şi un soare şi mai puternic ne facem curaj şi urcăm pentru prima oară în tabăra 4 (6400 m), în ciuda avertismentelor de vânt puternic. Urcarea e de doar 3 ore, dar extremă (pe o pantă abruptă, cu vânt ce îţi tăie respiraţia). Ajungem pe un platou unde este imposibil să montezi un cort. Nu este nimeni, doar ceva corturi rupte de vânt. Ne facem curaj şi săpăm o gaură + facem un perete de protecţie împotriva vântului (proces ce durează 2-3 ore). Cu greu reuşim să montăm cortul. Vântul şi mai puternic, coafura rezistă. După-amiază ne retragem rupţi de oboseală şi frig în cort. Încercăm să ne hidratăm şi să ne alimentăm. Încercare nereuşită pentru organismul lui Lucian, aflat în stare vizibilă de deteriorare.
  • 25 August
    După a doua noapte nedormită din cauza vântului, frigului, dar mai ales durerilor abdominale, suntem la un pas de a ne renunţa la vârf. Două echipe încearcă să urce din tabăra 3 direct pe vârf, dar renunţă. La 7 dimineaţa primele raze de soare încălzesc atmosfera în cort şi ne ridică puţin moralul. La 8 dimineaţa suntem în picioare în faţa cortului. Ori la bal, ori la spital. Vânt puternic, frig extrem, iar noi facem primii paşi spre vârf. Extrem de greu pentru Lucian, Paul face eforturi să ridice moralul. Se merge pe creastă, cu vânt puternic din faţă. Uneori nu putem înainta, aşa de puternic bate vântul. Pas cu pas ne apropiem de vârf. Trecem cu bine de creasta „the knife”; unii şi-au găsit sfârşitul aici. De la 6800 m intrăm în nori, nimic nu se mai vede, auzim doar vuietul vântului care ne oboseşte cumplit. La fiecare 40 de paşi oprim să facem pauză de respirat. Paul verifică GPS-ul şi anunţă cu bucurie că am depăşit vf. Acongaua (6962 m), cel mai înalt vârf din afara continentului asiatic. Lucian sărbătoreşte vestea cu încă un Furazolidon. După 5 ore şi 30 de minute de ascensiune, reuşim să ne îndeplinim visul şi ajungem la 7134 m. Suntem copleşiţi de emoţie, uităm de dureri, vânt şi frig şi ne bucurăm cu lacrimi de reuşită. 3 luni de efort, muncă şi organizare îşi ating apogeul satisfacţiei atingerii vârfului. Petrecem 30 de minute pe vârf. Din păcate nu ne putem bucura de peisaj, fiind acoperiţi de nori de furtună. Coborâm cu greu în tabăra 4 (6400 m), unde ne hidratăm cu ceai. Strângem repede cortul pentru a scăpa de urgia furtunii, iar după 12 ore de efort dur la peste 6000 de metri ajungem teferi şi total epuizaţi în tabara 3. O zi cu adevărat muncită, cu adevărat grea. Dormim, în sfârşit.
  • 26 August
    Strângem cortul pe o vreme total nefavorabilă. Coborâm repede şi ne adăpostim în tabăra 2 (5300 m). Acum o săptămână era plin de corturi, acum suntem singurii. După-amiază, ne facem curaj şi coborâm înspre tabăra 1 (4300 m). Probleme mari pe coborâre. Crevasele şi-au mărit dimensiunile, iar pentru că e după-amiază şi s-a încălzit vremea, sunt deosebit de periculoase. Lucian cade dintr-o coardă fixă, cuiul de asigurare cedând. Paul e şi el aproape de accidente, podurile de gheaţă de peste crevase nerezistând presiunii. După-amiază târziu ajungem epuizați, dar teferi și fericiţi în tabăra 1.
  • 27 – 29 August
    Zile de pomină. Cărăm echipamentul spre tabăra de bază, ne refacem.
  • 30 August
    O dată cu membrii staff-ului de organizare plecăm din Pamir, pe o vreme urâtă (vânt, ceață, frig, ploaie, ninsoare). Ajungem în Osh.

Concluzie

O experienţă de neuitat, în care am învăţat prin atitudine să luăm altitudine. Am întâlnit oameni care ne-au ajutat, am ajutat oameni la nevoie, am văzut peisaje fantastice, am întâlnit animale sălbatice unice în lume, dar mai mult decât orice am învăţat să luptăm pentru ceea ce ne-am propus. Prin răbdare, perseverenţă, spirit de echipă, încredere dar mai ales prin atitudine am reuşit, cu paşi mărunţi, să ne îndeplinim visul.

Deocamdată atât – restul poveștii, atât imagini, cât și filmul reușitei noastre, cât de curând.

Cu drag și dor de țară, din inima Kyrgyzstanului, 
Lucian și Paul

A se consulta şi articolul anterior În vacanța de vară: de la premii la alpinism expus de blog-ul FII Student.

În vacanța de vară: de la premii la alpinism

Deși e încă vacanță, unii dintre studenții FII participă activ la diverse evenimente.

Premianți, din nou

Sigla Facultății de Informatică din IașiAstfel, Dragoș Gîlcă și Mihai Bârzu au câștigat premiul III și, respectiv, mențiune la IMC 2011 – International Mathematics Competition for University Students, prestigios concurs internațional de matematică pentru studenți de la Blagoevgrad, Bulgaria. Competiția a avut loc în perioada 28 iulie—3 august, reunind peste trei sute de participanți de la universități din întreaga lume.

Informații privitoare la rezultatele generale, individuale și pe echipe, se găsesc pe situl oficial al IMC 2011. De asemenea, parcurgeți însemnarea anterioară Succese ale studenților FII la International Mathematics Competition 2010.

Studenții iau a(l)titudine

În cu totul alt registru, masterandul nostru Paul Diac – alături de Lucian Roșu (Facultatea de Geografie și Geologie) – intenționează să cucerească Vârful Lenin din munții Pamir, cel mai înalt (7134 metri) din Kîrghîstan. Această provocare se concretizează în expediția Lenin 2011 – Studenții iau a(l)titudine vizând atingerea unor obiective de interes științific, socio-cultural și turistic.

Expediția Lenin 2011: Paul Diac și Lucian Roșu

Expediția Lenin 2011: Paul Diac și Lucian Roșu

Expediția se află în plină desfășurare, 80% din timp studenții fiind la o altitudine de peste 3800 de metri. Relatările lor pot fi urmărite vizitând situl Lenin 2011. Cel mai recent mesaj, transmis via SMS, relatează „Am stabilit tabăra de bază la 4400m. Aici peisajele sunt fantastice!

Le dorim vreme frumoasă și mult succes!