Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine!

Am primit de la Paul Diac și Lucian Roșu al cincilea mesaj din Osh, punctul de început și final al expediției Lenin 2011.

Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine!
25 August 2011, Lenin Peak, 7134m, Kyrgyzstan, Lucian Roșu și Paul Diac

Mesaj transmis din Osh

„Am revenit din înălțimile Pamirului.

  • 17 August
    După ce am trecut cu bine de problemele de sănătate ale lui Paul (tratament cu antibiotice), am reînceput aclimatizarea. Am urcat împreună (cu bine) în tabăra 2 (5300 m) și am înnoptat în micuțul cort instalat anterior.
  • 18 August
    Am urcat cu greu în tabăra 3 (6100 m), am instalat cortul de altitudine și am înnoptat pentru prima oară la această altitudine. Tabăra 3 este extrem de expusă vânturilor puternice şi a trebuit să îngropăm cortul pentru a rezista intemperiilor. Noaptea am rezistat destul de bine, doar cortul punând probleme deoarece în timpul nopţii a făcut extrem de mult condens, dimineaţa trezindu-ne în zăpadă.
  • 19 August
    Pe un frig crâncen şi un vânt extrem de puternic am urcat pe vârful Razdelnaya (6210 m) — al doilea obiectiv al expediţiei. În aceeași zi am coborât până în tabăra 1 (4400 m), fără prea mari probleme.
  • 20 – 21 August
    Zile de refacere în care ne plimbăm între tabăra de bază şi tabăra 1. Stabilim contacte cu alte echipe şi încercăm să facem o strategie împreună pentru a urca pe vârf. Echipa germano-cehă cu care am stabilit un plan comun nu reuşeşte să urce mai sus de tabăra 3. Foarte puţine echipe au reuşit să facă vârful în ultimele zile, din cauza vremii proaste şi a vântului extrem de puternic.
  • 22 August
    Urcăm cu emoţii în tabăra 2. Traseul dinspre tabăra 1 şi 2 este cel mai periculos şi expus. Suntem expuşi la avalanşe care cad din ce în ce mai des, crevasele s-au mărit în ultima perioadă, iar unele sunt acoperite de zăpadă proaspăt aşezată. Fiind sfârşit de sezon, seara este extrem de frig, utilizăm toate hainele pentru a ne încălzi. Se apropie cu paşi repezi iarna.
  • 23 August
    Ne trezim dimineaţa devreme şi plecăm spre tabăra 3 (6100 m). Deşi ajungem destul de repede (4 ore) efortul se resimte extrem de tare şi suntem obligaţi să renunţăm la planul de a urca direct în tabăra 4 (6400 m). Vremea este aşa cum preconizam, extrem de instabilă (soare și vânt puternic, iar după-amiază nori fioroşi). Toată ziuă o petrecem în tabăra 3, încercând să ne alimentăm şi hidratăm cât de bine se poate. Mai este foarte puţină lume în tabăra 3, doar o singură echipă în afară de noi, şi membrii acesteia se pregătesc să coboare fără să reuşească vârful. Noapte cruntă pentru Lucian. Organismul refuză să mai digere alimente.
  • 24 August
    Pe un vânt puternic şi un soare şi mai puternic ne facem curaj şi urcăm pentru prima oară în tabăra 4 (6400 m), în ciuda avertismentelor de vânt puternic. Urcarea e de doar 3 ore, dar extremă (pe o pantă abruptă, cu vânt ce îţi tăie respiraţia). Ajungem pe un platou unde este imposibil să montezi un cort. Nu este nimeni, doar ceva corturi rupte de vânt. Ne facem curaj şi săpăm o gaură + facem un perete de protecţie împotriva vântului (proces ce durează 2-3 ore). Cu greu reuşim să montăm cortul. Vântul şi mai puternic, coafura rezistă. După-amiază ne retragem rupţi de oboseală şi frig în cort. Încercăm să ne hidratăm şi să ne alimentăm. Încercare nereuşită pentru organismul lui Lucian, aflat în stare vizibilă de deteriorare.
  • 25 August
    După a doua noapte nedormită din cauza vântului, frigului, dar mai ales durerilor abdominale, suntem la un pas de a ne renunţa la vârf. Două echipe încearcă să urce din tabăra 3 direct pe vârf, dar renunţă. La 7 dimineaţa primele raze de soare încălzesc atmosfera în cort şi ne ridică puţin moralul. La 8 dimineaţa suntem în picioare în faţa cortului. Ori la bal, ori la spital. Vânt puternic, frig extrem, iar noi facem primii paşi spre vârf. Extrem de greu pentru Lucian, Paul face eforturi să ridice moralul. Se merge pe creastă, cu vânt puternic din faţă. Uneori nu putem înainta, aşa de puternic bate vântul. Pas cu pas ne apropiem de vârf. Trecem cu bine de creasta „the knife”; unii şi-au găsit sfârşitul aici. De la 6800 m intrăm în nori, nimic nu se mai vede, auzim doar vuietul vântului care ne oboseşte cumplit. La fiecare 40 de paşi oprim să facem pauză de respirat. Paul verifică GPS-ul şi anunţă cu bucurie că am depăşit vf. Acongaua (6962 m), cel mai înalt vârf din afara continentului asiatic. Lucian sărbătoreşte vestea cu încă un Furazolidon. După 5 ore şi 30 de minute de ascensiune, reuşim să ne îndeplinim visul şi ajungem la 7134 m. Suntem copleşiţi de emoţie, uităm de dureri, vânt şi frig şi ne bucurăm cu lacrimi de reuşită. 3 luni de efort, muncă şi organizare îşi ating apogeul satisfacţiei atingerii vârfului. Petrecem 30 de minute pe vârf. Din păcate nu ne putem bucura de peisaj, fiind acoperiţi de nori de furtună. Coborâm cu greu în tabăra 4 (6400 m), unde ne hidratăm cu ceai. Strângem repede cortul pentru a scăpa de urgia furtunii, iar după 12 ore de efort dur la peste 6000 de metri ajungem teferi şi total epuizaţi în tabara 3. O zi cu adevărat muncită, cu adevărat grea. Dormim, în sfârşit.
  • 26 August
    Strângem cortul pe o vreme total nefavorabilă. Coborâm repede şi ne adăpostim în tabăra 2 (5300 m). Acum o săptămână era plin de corturi, acum suntem singurii. După-amiază, ne facem curaj şi coborâm înspre tabăra 1 (4300 m). Probleme mari pe coborâre. Crevasele şi-au mărit dimensiunile, iar pentru că e după-amiază şi s-a încălzit vremea, sunt deosebit de periculoase. Lucian cade dintr-o coardă fixă, cuiul de asigurare cedând. Paul e şi el aproape de accidente, podurile de gheaţă de peste crevase nerezistând presiunii. După-amiază târziu ajungem epuizați, dar teferi și fericiţi în tabăra 1.
  • 27 – 29 August
    Zile de pomină. Cărăm echipamentul spre tabăra de bază, ne refacem.
  • 30 August
    O dată cu membrii staff-ului de organizare plecăm din Pamir, pe o vreme urâtă (vânt, ceață, frig, ploaie, ninsoare). Ajungem în Osh.

Concluzie

O experienţă de neuitat, în care am învăţat prin atitudine să luăm altitudine. Am întâlnit oameni care ne-au ajutat, am ajutat oameni la nevoie, am văzut peisaje fantastice, am întâlnit animale sălbatice unice în lume, dar mai mult decât orice am învăţat să luptăm pentru ceea ce ne-am propus. Prin răbdare, perseverenţă, spirit de echipă, încredere dar mai ales prin atitudine am reuşit, cu paşi mărunţi, să ne îndeplinim visul.

Deocamdată atât – restul poveștii, atât imagini, cât și filmul reușitei noastre, cât de curând.

Cu drag și dor de țară, din inima Kyrgyzstanului, 
Lucian și Paul

A se consulta şi articolul anterior În vacanța de vară: de la premii la alpinism expus de blog-ul FII Student.

2 Răspunsuri to “Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine!”

  1. FII pe vârful Lenin (jurnal vizual) « FII Student — Facultatea de Informatică, UAIC Iaşi Says:

    […] cum am menționat anterior în însemnările Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine! și În vacanța de vară: de la premii la alpinism oferite de blog-ul FII Student, masterandul FII […]

  2. GSoC 2011: “cea mai mare realizare ca programator” « FII Student — Facultatea de Informatică, UAIC Iaşi Says:

    […] la premii la alpinism – vezi și articolele înrudite Studenții cu Atitudine au ajuns la Altitudine! și FII pe vârful Lenin (jurnal […]


Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: